Sindromul Periodic Asociat cu Receptorul Factorului de Necroză Tumorală (TRAPS) Sau Febra Hiberniană Familială 

TRAPS este o boală inflamatorie caracterizată prin atacuri recurente de febră înaltă, ce durează, de obicei, două - trei săptămâni. Febra este adesea însoțită de tulburări gastro-intestinale (dureri abdominale, vărsături, diaree), erupție cutanată dureroasă de culoare roșie, dureri musculare și tumefierea zonelor din jurul ochilor. Insuficiența renală poate fi observată în faza târzie a bolii. Este posibilă existenţa unor cazuri similare în aceeaşi familie.

TRAPS este considerată a fi o boală rară, dar prevalența reală este necunoscută. Afectează în egală măsură cele două sexe. Debutul este de obicei în timpul copilăriei, deși au fost descrise şi cazuri cu debut la vârsta adultă.
Primele cazuri au fost raportate la pacienții de origine irlandeză-scoțiană. Totuși, boala a fost identificată și în alte populații: francezi, italieni, evrei sefarzi şi ashkenazi, armeni, arabi şi kabilieni din Maghreb.
Anotimpurile şi clima nu par a influenţa evoluţia acestei boli.

TRAPS este cauzată de o anomalie moştenită a unei proteine (receptorul I al factorului de necroză tumorală = Tumor Necrosis Factor Receptor I [TNFRI]), care conduce la o amplificare a răspunsului inflamator normal al pacientului. TNFRI este unul dintre receptorii celulari specifici pentru o moleculă inflamatorie circulantă foarte puternică, numită factorul de necroză tumorală (TNF). Legătura directă dintre alterarea proteinei TNFRI şi atacurile inflamatorii severe recurente din TRAPS nu a fost încă complet elucidată. Infecţiile, traumatismele sau stresul psihologic pot declanşa atacurile.

TRAPS se moștenește ca o boală autozomal dominantă. Aceasta înseamnă că boala este transmisă de către unul din părinţi, care este bolnav şi care poartă o copie anormală a genei TNFRI. Fiecare persoană are două copii ale tuturor genelor, deci riscul ca un părinte afectat să transmită copia mutantă a genei TNRI şi, respectiv, să transmită boala copilului său, este de 50%. O mutaţie de novo (nouă) poate de asemenea să apară, ceea ce înseamnă că niciunul dintre părinţi nu are boala şi niciunul nu este purtător al mutaţiei genei TNFRI; anomalia genetică se produce la conceperea copilului. În acest caz, riscul ca un alt copil din familie să dezvolte boala este acelaşi ca în populaţia generală.

TRAPS este o boală ereditară. O persoană care poartă mutația poate prezenta simptome clinice ale TRAPS sau poate fi asimptomatică. La ora actuală, boala nu poate fi prevenită.

TRAPS nu este o boală infecțioasă. Numai persoanele afectate genetic pot dezvolta boala.

Principalele simptome ale bolii sunt atacurile recurente de febră, care durează tipic 2-3 săptămâni, uneori având durată mai scurtă sau mai lungă. Aceste episoade sunt asociate cu frisoane și dureri musculare intense la nivelul trunchiului şi membrelor superioare. Erupţia cutanată tipică este roşiatică şi dureroasă, corespunzând zonelor inflamate de piele şi musculatură.
Cei mai mulți pacienți prezintă o senzaţie de crampe musculare profunde la debutul atacurilor, (crampe care cresc treptat în intensitate şi migrează în alte zone ale membrelor), urmate de apariţia erupţiei cutanate. Durerile abdominale difuze, cu greață și vărsături sunt frecvente. Inflamaţia membranei care acoperă regiunea din faţă a ochiului (conjunctiva) sau tumefierea în jurul ochilor este caracteristică pentru TRAPS, deşi poate fi observată şi în alte boli. Dureri toracice datorită inflamației pleurei (membrana care înconjoară plămânii) sau a pericardului (membrana care înconjoară inima) au fost, de asemenea, raportate.
Unii pacienţi, mai ales adulţi, au o evoluţie fluctuantă, subcronică a bolii, caracterizată de perioade de activitate clinică (dureri abdominale, articulare şi musculare, manifestări oculare cu sau fără febră) şi de creşterea persistentă a parametrilor inflamatori. Amiloidoza este cea mai severă complicaţie pe termen lung a TRAPS, apărând la 14% dintre pacienţi. Amiloidoza se datorează depunerii, la nivelul ţesuturilor, a unei molecule circulante apărută în inflamaţie şi numită amiloidul seric A (AAS). Depunerea sa la nivel renal determină pierderea unor cantităţi mari de proteine prin urină şi, în final, instalarea insuficienţei renale.

Tabloul clinic al TRAPS variază de la un pacient la altul, atât în ce priveşte durata atacurilor, cât şi a perioadelor lipsite de simptome. Combinația dintre simptomele principale este, de asemenea, variabilă. Aceste diferențe pot fi explicate în parte de factorii genetici.

Medicul va suspecta TRAPS, pe baza simptomelor clinice identificate în timpul unui examen fizic și în baza unui istoric medical al familiei.
Anumite analize de sânge sunt utile pentru detectarea inflamaţiei în timpul atacurilor bolii. Diagnosticul este confirmat doar prin analiza genetică care va oferi dovezi ale mutațiilor genetice.
Diagnosticul diferenţial se face cu alte afecţiuni care se manifestă prin febră recurentă, cum sunt infecţiile, malignităţile (cancerul) şi alte boli inflamatorii cronice, inclusiv alte boli autoinflamatorii - febra mediteraneană familială (FMF) și deficiul de mevalonat kinază (DMK).

Testele de laborator sunt importante în diagnosticul TRAPS. Teste precum viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), proteina C reactivă (PCR), proteina amiloid A seric (AAS), hemoleucograma sau fibrinogenul, sunt indicate în timpul unui atac, pentru a cuantifica gradul inflamaţiei. Aceste teste sunt repetate după ce copilul devine asimptomatic, pentru a vedea dacă s-au normalizat ori s-au apropiat de valorile normale.
O probă de urină este de asemenea testată pentru a controla prezența proteinelor și a hematiilor. Pot exista modificări temporare în timpul atacurilor. Pacienţii cu amiloidoză vor avea nivele persistente de proteine în urină.
Analiza moleculară a genei TNFRI se realizează în laboratoare specializate de genetică.

Până în prezent, nu există niciun tratament pentru a preveni sau vindeca boala. Medicamentele anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS, cum ar fi ibuprofen, naproxen sau indometacin) ajută la ameliorarea simptomelor. Corticosteroizii în doze mari sunt adesea eficienți, dar folosirea lor pe durate lungi poate duce la reacții adverse grave. Blocarea specifică a citokinei inflamatorii TNF cu receptorul solubil TNF (etanercept) s-a dovedit un tratament eficient la unii pacienți pentru prevenirea atacurilor de febră. Dimpotrivă, utilizarea de anticorpi monoclonali anti-TNF a fost asociată cu exacerbarea bolii. Recent, un răspuns bun la un medicament de blocare a unei alte citokine (IL-1) a fost raportat la unii copii afectați de TRAPS.

Efectele secundare depind de medicamentul utilizat. AINS pot da naștere la dureri de cap, ulcere gastrice și leziuni renale. Corticosteroizii și agenții biologici (blocanți TNF și IL-1) cresc susceptibilitatea la infecții. În plus, corticosteroizii pot provoca o mare varietate de alte efecte secundare.

Datorită numărului relativ mic de cazuri tratate cu agenţi anti-TNF şi anti-IL-1, încă nu este clar dacă aceste medicamente ar trebui administrate continuu sau doar în timpul atacurilor.

Nu s-au publicat rapoarte care să susţină eficacitatea acestora.

Pacienții aflaţi sub tratament trebuie să facă analize de sânge şi de urină cel puţin la 2-3 luni.

TRAPS este o boală care durează toată viaţa, chiar dacă atacurile febrile tind să scadă ca intensitate, odată cu înaintarea în vârstă, observându-se o evoluţie mai cronică și fluctuantă. Din păcate, această evoluție nu împiedică posibila dezvoltare a amiloidozei.

Nu, deoarece TRAPS este o boală genetică.

Atacurile frecvente și de lungă durată interferează cu viaţa normală de familie, uneori putând afecta şi viaţa profesională a părinţilor sau a pacientului. De multe ori pot exista întârzieri considerabile în stabilirea unui diagnostic corect, ceea ce poate conduce la anxietatea părinților și, uneori, la proceduri medicale inutile.

Atacurile frecvente cauzează probleme privind prezența copilului la școală. Cu un tratament eficient, absențele de la școală devin mai rare. Cadrele didactice ar trebui să fie informate cu privire la boală și ce atitudine să aibă în cazul în care se manifestă un atac în timpul orelor de școală.

Nu există restricţii pentru practicarea sportului. Cu toate acestea, absența frecventă de la meciuri și antrenamente poate împiedica participarea la sporturile de echipă.

Nu există o dietă specifică.

Nu.

Da, copilul poate fi şi trebuie vaccinat, chiar dacă vaccinările pot declanşa atacuri febrile. În special, în cazul în care copilul dumneavoastră va fi tratat cu corticosteroizi sau agenți biologici, vaccinurile sunt esențiale pentru a-l proteja împotriva unor posibile infecții.

Pacienții cu TRAPS se pot bucura de activitate sexuală normală și pot avea copii. Cu toate acestea, trebuie să fie conștienți de faptul că există o probabilitate de 50% ca proprii copii să fie afectați. Trebuie oferită consiliere genetică pentru a se discuta acest aspect cu copiii și familiile acestora.