Deficienţa de Antagonist al Receptorului De IL-1 (DARI) 

Deficienţa de antagonist al receptorului de IL-1 (DARI) este o boală genetică rară. Copiii afectați suferă de inflamaţie severă a pielii şi oaselor. Pot fi implicate și alte organe, de exemplu plămânii. Dacă nu este tratată, boala poate conduce la dizabilităţi severe şi chiar moarte.

DARI este foarte rară. Până în prezent doar câțiva pacienți au fost identificați în toată lumea.

DARI este o boală genetică. Gena responsabilă se numește IL1RN. Aceasta produce o proteină, antagonistul receptorului de IL-1 (IL-1RA) cu rol în oprirea naturală a inflamaţiei. IL-1RA neutralizează proteina numită interleukină 1 (IL-1), care este un puternic mesager al inflamaţiei în corpul uman. În cazul în care gena IL1RN poartă o mutație, așa cum se întâmplă în DARI, organismul nu poate produce IL-1RA. De aceea, IL-1 nu mai este blocată şi pacientul va dezvolta inflamaţie excesivă.

DARI se moștenește ca o boală autozomal recesivă (ceea ce înseamnă că nu este legată de sex și că niciunul dintre părinți nu prezintă simptomele bolii). Acest tip de transmitere presupune că pentru a face boala, o persoană trebuie să aibă două gene mutante, una de la mamă şi una de la tată. Ambii părinți sunt purtători (un purtător are doar o copie mutantă, dar nu boala), dar nu prezintă semnele și simptomele bolii. Părinţii care au un copil cu DARI prezintă un risc de 25% ca următorul copil să manifeste şi el această boală. Diagnosticul prenatal este posibil.

Copilul are boala, deoarece s-a născut cu genele mutante care cauzează DARI.

Nu.

Simptomele principale ale bolii sunt inflamația pielii și inflamația oaselor. Inflamația pielii este caracterizată de roșeață, pustule și descuamare. Modificările cutanate pot afecta orice zonă a corpului. Afectarea pielii apare spontan, dar poate fi agravată de leziuni locale. De exemplu, cateterele intravenoase determină adesea inflamaţie locală. Inflamaţia osoasă se manifestă prin tumefieri osoase dureroase, însoţite adesea de înroşirea şi încălzirea pielii de deasupra lor.
Pot fi afectate multe oase, inclusiv oasele membrelor şi coastele. Inflamația implică de obicei periostul, membrana care acoperă osul. Periostul este foarte sensibil la durere. Prin urmare, copiii afectați sunt adesea iritabili și supăraţi. Această situație poate conduce la tulburări de alimentație şi întârziere a creşterii. Inflamaţia spaţiului articular nu este o caracteristică tipică pentru DARI. Unghiile pacienţilor cu DIRA pot fi deformate.

Toţi copiii afectaţi au prezentat forme severe. Totuşi, boala nu este aceeaşi la toţi copiii. Chiar şi în cadrul aceleiaşi familii, copiii afectaţi pot să nu aibă aceeaşi severitate.

DARI a fost observată doar la copii. În trecut, înainte să fi fost descoperit tratamentul, aceşti copii mureau înainte să atingă vârsta adultă. Astfel, caracteristicile DARI la maturitate sunt necunoscute.

Se porneşte de la o suspiciune clinică de DARI, bazată pe simptomele copilului. DIRA poate fi confirmată doar prin analiza genetică. Diagnosticul de DARI este confirmat dacă pacientul poarta 2 mutații, câte una de la fiecare părinte. Analiza genetică nu este disponibilă în orice centru medical.

Analizele de sânge precum viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), proteina C reactivă (PCR), hemoleucograma sau fibrinogenul sunt indicate în timpul perioadelor de activitate a bolii, pentru a cuantifica extensia inflamaţiei.
Aceste teste sunt repetate după ce copilul devine asimptomatic, pentru a vedea dacă s-au normalizat sau dacă s-au apropiat de valorile normale.
O cantitate mică de sânge este necesară şi pentru analiza genetică. Copiii care se află sub tratament pe termen lung cu anakinra trebuie să facă periodic analize de sânge şi urină, pentru monitorizare.

Boala nu poate fi vindecată, dar poate fi controlată prin administrarea pe tot parcursul vieții de anakinra.

DARI nu poate fi controlată în mod adecvat cu medicamente anti-inflamatorii. Dozele mari de corticosteroizi pot controla parțial simptomele bolii, dar, de obicei, sunt prezente efecte secundare nedorite. Analgezicele sunt de obicei necesare pentru a controla durerea osoasă până când tratamentul cu anakinra intră în acţiune. Anakinra este forma produsă artificial de IL-1RA, proteina care lipsește pacienților cu DARI. Injecțiile zilnice cu anakinra reprezintă singura terapie care s-a demonstrat eficientă în tratamentul DARI. Doar în acest mod deficitul de IL-1RA din organism poate fi corectat, boala poate fi controlată iar recurența bolii poate fi prevenită. După stabilirea diagnosticului, copilul trebuie să îşi injecteze acest medicament pentru tot restul vieţii. Dacă se administrează zilnic, simptomele dispar la majoritatea pacienților. Cu toate acestea, unii pacienți au prezentat un răspuns parțial la tratament. Doza nu trebuie modificată de către părinţi fără a consulta medicul.
Dacă pacientul îşi opreşte medicaţia, boala revine. Deoarece aceasta este o boală potențial letală, medicaţia nu trebuie oprită.

Cele mai supărătoare efecte secundare ale anakinra sunt reacţiile dureroase la locul injectării, comparabile cu o înţepătură de insectă. Mai ales în primele săptămâni de tratament, acestea pot fi destul de dureroase. La pacienţii trataţi cu anakinra pentru alte boli decât DARI au fost observate infecţii. Nu se ştie dacă acest fapt este valabil în aceeaşi măsură la pacienţii cu DARI. Unii copii tratați cu anakinra pentru alte tulburări par să câștige mai mult în greutate decât este de dorit. Din nou, nu ştim dacă este valabil şi la copiii suferind de DARI. Anakinra a fost folosită la copii de la începutul secolului XXI. De aceea, încă nu se ştie dacă există efecte secundare pe termen mai lung.

Tratamentul este pe tot parcursul vieții.

Nu există nici o terapie de acest gen disponibilă pentru această boală.

Copiii aflaţi sub tratament trebuie să facă analize de sânge şi de urină cel puţin de două ori pe an.

Boala este pe toată durata vieții.

Dacă tratamentul cu anakinra este iniţiat precoce şi continuat pe termen nedefinit, copiii cu DARI vor avea, probabil, o viaţă normală. Dacă diagnosticul este întârziat sau există inconsecvenţă în administrarea tratamentului, pacienţii riscă să sufere o progresie a bolii. Acest lucru poate duce la tulburări de creștere, deformări osoase severe, dizabilități, cicatrici pe piele și în cele din urmă moartea.

Nu, pentru că este o boală genetică. Cu toate acestea, tratamentul pe toată durata vieții îi dă pacientului şansa la o viaţă normală, fără restricţii.

Copilul şi familia se confruntă cu probleme mari până în momentul precizării diagnosticului. După ce diagnosticul este stabilit şi se iniţiază tratamentul, mulţi copii duc o viaţă aproape normală. Unii copii trebuie să facă faţă deformărilor osoase şi impactului acestora asupra activităţilor zilnice. Injecțiile zilnice pot fi o povară, nu doar din cauza disconfortului, dar şi din cauza exigenţelor de depozitare ale medicamentului anakinra (de exemplu în cazul unei călătorii).
O altă problemă poate fi şi povara psihologică a unei terapii pe toată durata vieții. Acest aspect poate fi abordat prin programe de educaţie pentru pacienţi şi părinţi.

În cazul în care boala nu a generat dizabilităţi permanente şi este complet controlată de injecţiile cu anakinra, nu vor fi restricţii.

În cazul în care boala nu a generat dizabilităţi permanente şi este complet controlată de injecţiile cu anakinra, nu vor fi restricţii. Leziunile scheletului apărute devreme în cursul bolii pot limita activităţile fizice, dar nu se impun restricţii de altă natură.

Nu există o dietă specifică.

Nu.

Da, copilul poate fi vaccinat. Cu toate acestea, părinții trebuie să contacteze medicul curant în caz de vaccinare cu vaccinuri vii atenuate.

În prezent, nu este clar dacă anakinra este un medicament sigur pentru femeile gravide.